Tableta de frumusete

Nu te-ai razgandit! Ti-ai schimbat comportamentul

Lipsa de interes din partea oamenilor de ştiință din lumea academică față de rolul şi functia creierului în emotii mi se parea la fel de ciudată ca în situația în care aş fi intrat într-un departament de nefrologie şi aş fi constatat că cei de acolo nu sunt deloc interesati de rinichi.

Şi mai ciudat era că William James, considerat fondatorul ştiintei psihologiei (şi, in mod ironic, cel care dă numele clădirii de 15 etaje in care se aflä catedra de psihologie a Universității Harvard) explică in prefața la The Principles of Psychology că singurul organ din corp care se află la baza tuturor operațiunilor mentale este creierul. Apoi el face afirmația profundă că restul lucrării, cele 1 328 de pagini – nu sunt altceva decât o notă de subsol a acestei afirmatii.

Probabil că cercetătorii în psihologie de la Harvard nu au citit nota.

Intr-un lift, în clădirea William James se afla B.E. Skinner, parintele fondator al behaviorismului. Tulburat, am apăsat butonul pentru etajul meu, dar mi-am dat seama imediat cã a m-am razgândit si am apasat butonul pentru alt etaj la care Skinner a replicat:

„Fiule, nu te-ai răzgandit; ti-ai schimbat comportamentul”.

Exista, totuşi, un aspect pozitiv în lipsa de interes a phologiei față de bazele cerebrale ale emotiei. Cand am sosit la universitate cu intentia de a studia rolul creierului emotională in viata oamenilor, volumul literaturii ştiințifice in a acestui subiect nu era, ca sa spun aşa, tocmai intimidant.

Existau două surse la îndemână. Prima era cercetarea pe animale. In aceste studii, oamenii de stiintă distrugeau si stimulau selectiv (prin implantarea unor electrozi) anumite regiuni ale creierului pentru a observa care zone sunt corelate cu anumite emotii (sau ceea ce este considerat emotie la animale: noi credem că ştim când un animal îşi exprima furia sau mulțumirea şi presupunem că animalul simte emotia macar intr-o oarecare măsură în felul în care o face omul.

Cele mai multe dintre aceste studii, întorcându-se în secolul al XIX-lea, s-au concentrat asupra rolului hipotalamusului. Cea de a doua sursă de cunostinte despre emoții provenea din studiul asupra unor pacienți al căror creier a fost afectat într-o regiune localizată, specifică, rezultatul fiind că viata lor emotionala a fost data peste cap.

Studierea variației în răspunsul emoțional ne-ar permite sa prezicem cine ar putea fi vulnerabil la boli mentale și chiar sa stabilim un nivel de anxietate si tristete care să-i permita ramanerea în afara bolii psihice sau să prezicem cine ar putea sa fie rezilient în fata adversității.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *